Popescu. Doar sa te recomanzi si incep – chiar si in strainatate – glumitele. Stii, gen: “tu si juma’ din cartea de telefon” sau “Popescu si io – ce coincidenta stranie cu asa nume rar”, sau “Popescu, ca toti romanii”.
Asa ca trebuia sa avem si noi un blog. Au desteptii, au poetii, au smekerii care isi dau cu presupusul despre cam orice, au si o gramada de fraieri care nu isi dau cu presupusul despre nimic. Au blog tocilarii si cocalarii, au oamenii muncii si academicienii, au IT-istii si corporatistii, ba chiar si miliardarii (cu toate ca astia din urma il au la pachet cu negri care sa scrie pentru ei). Pai sa ramana tocmai Popestii fara blog?
Popescu e cetateanul mediu. Ala care e baza temeliei fundamentului in toate statisticile si sondajele, subiectul si obiectul campaniilor electorale, tinta marketingului si clientul tuturor. Ala, stiti voi, care are un copil jumate, doua treimi de casa si o masina (in medie ieftina), cam doi ani de facultate (in crestere de la o vreme) si la egala departare de absolvire si de pensie. Doi centimetri si ceva de chelie, burta… in crestere (no comment) si renumeratia, dupa buget,… mica si de ceva vreme in scadere.
Popescu e roman. Deci e poet nascut, frate cu codrul (cu puternice tendinte fratricide, ce-I drept) si se pricepe ca nimeni altul la fotbal, politica, agricultura, mecanica, filosofie, tinichigerie, jurnalism, instalatii, istorie, turism, teoria conspiratiei, a inspiratiei, a constipatiei si a lustratiei si, in general, la tot si orice. Si nu numai ca se pricepe, dar este obligat sa si invete pe toata lumea – ca orice detinator al adevarului suprem.
Deci cam asta o sa facem si noi aici. O sa ne dam cu parerea despre tot ce misca (sau nu mai misca). O sa fim seriosi ca Popescu si destul de des o sa facem si bascalie, chiar mai rau decat Popescu. Asa ca daca te simti de-al nostru, esti de-al nostru, iti doresti sa devii sau, si mai bine, nu iti doresti sa devii Popescu, vino pe blogul nostru. Power to the people! Popescu Rulz!!
