Asfalt Tango

Acum niste ani satele din Romania se clasificau dupa tren: alea prin care trece trenul si alea in care s-a auzit de tren. Chiar mai devreme mai era o clasificare: sate fara asfalt si sate care se mandreau cu o sosea asfaltata. Iar azi as mai adauga eu una: sate cu trotuare si sate fara trotuare pe langa soseaua asfaltata.

Voi citadinii, cei care faceti atat scandal pentru cateva gropi in asfalt, aveti o perceptie exagerat de partiala a ceea ce inseamna asfalt. Pentru voi e doar o chestie pur utilitara, de la care asteptati doar sa nu va strice masinile atunci cand va miscati de la punctul A la punctul B. Mai este, vara, un factor suplimentar de disconfort, atunci cand ajunge la peste 60 de grade. Si eventual un factor de risc daca e acoperit de polei. Un permanent subiect de urlete atunci cand nu exista, de scandal atunci cand (mai mereu) e prea scump si generator de comisioane si parandaraturi.

V-ati gandit vreodata cam ce este asfaltul la tara? E un subiect de o complexitate bizara. Mai intai verificati urmatoarea constatare la proxima plimbare prin Romania profunda: la tara niciun pieton nu circula pe trotuar. Chemarea asfaltului e magica. Poate ca mai demult le placea sa il simta cu talpile goale, dar azi chiar nu mai merge nimeni descult. It’s just magic!

O sa remarcati ca functia de a usura transportul auto e chiar secundara la tara. Nici macar vacile nu merg pe trotuar; cred ca le place zgomotul facut de balega care cade pe sosea. Pe asfalt copiii fac sport (biciclete, role, chiar fotbal si tenis). Pe asfalt se intalnesc vecinii la o parola. Pe asfalt se intind corturile pentru nunti si se deplaseaza cortegiile funerare. Pe asfalt se aseaza cutiile cu lucruri de vanzare (legume si fructe din Turcia, rasaduri, cosuri de nuiele made in Vietnam si artizanat original made in China).

Pe asfalt mor batranii si cresc copiii. Si, daca treceti noaptea, va rog sa nu faceti prea mult zgomot. Sunt convins ca undeva, pe o bucata de asfalt mai calda si mai fara gropi, se mai intampla lucruri care v-ar putea scandaliza.

Advertisements
Posted in Lumea in care traim, Rurale | Tagged , , | 5 Comments

Adevarul despre Gigi Becali

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxx xxxxxxx xxxxxxxxxxxx xxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxx. xxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxx xxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxx xxxxxxx xxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxx xxxxxxxxxxxx xxxxxxxx xxx x xxxxxxxxxxxxx xxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxx xxxxxxxxxxx xxxxxxxxxx xxxxxxxxx xxxxx.

(ca sa intelegi citeste si comentariul 😉 )

Posted in fotbal, Gigi Becali, Sport | Tagged , , , , , | 3 Comments

Agricultura

Una din kestiile la care Popescu se pricepe cel mai bine din lume este agricultura. Ceea ce mie mi se pare un pic ciudat. Pentru ca sportul si politica sunt apanajul tuturor, adica si a lui Smith, si a lui Ivanov, si a lui Durand. Pe cand priceperea la agricultura este intr-un fel aproape genetic apanajul lui Popescu.

Mi se pare ciudat pentru ca istoria noastra nu prea ofera argumente, ba chiar dimpotriva as spune. De cand Burebista, parca, a lichidat o intreaga ramura agricola o data cu viile, dand o lovitura din care turismul si entertainment-ul din Romania inca nu si-au revenit, nimeni nu a reusit sa demonstreze practic ca noi romanii ne pricepem la agricultura. Va amintiti de Moromete? “N-am! De unde sa-ti dau eu tie daca n-am?” Si asta se intampla inainte de colectivizarea prin care comunistii, intrecandu-l pe Burebista, au reusit sa rada si ce bruma mai ramasese din agricultura noastra.

Cred ca o vina pentru asta o poarta si istoria invatata la scoala. Locurile comune pe care Popescu le stie ca nimeni altul: “Romania era granarul Europei” sau “suntem o tara eminamente agrara” sau, una mai putin cunoscuta, “in Europa bursa graului avea pretul in lei”. {Avem o capacitate inspaimantatoare de a ne ancora de cate un punct din trecut, de mult depasit, pentru argumenta in favoarea unui prezent trist, si vom mai discuta despre asta.} Pai asa istorie are implicatii serioase, nu? Inseamna ca mai stim si noi cate ceva.

De fapt avem in tara atat de putini oameni care se pricep la agricultura incat ma mir ca mai exista ca ramura economica. Poate ati observat ca nu mai exista nici bancuri cu tarani. Mai sunt ceva latifundiari, cativa straini si o mare de proletari necalificati care sunt obligati sa supravietuiasca din ce la ofera un petec de pamant. Si vreo cateva sute de fermieri care probabil ca nu se pricep mai deloc la agricultura pentru ca nu se baga deloc pe forumuri, pe bloguri sau in discutiile de berarie. Poate si pentru ca sunt pe camp. Incercand sa inteleaga de ce acolo 2+2 poate sa-ti dea oricat intre 0 si 5, dar aproape niciodata 4.

Posted in Agricultura | 1 Comment

Popescu are blog

Popescu. Doar sa te recomanzi si incep – chiar si in strainatate – glumitele. Stii, gen: “tu si juma’ din cartea de telefon” sau “Popescu si io – ce coincidenta stranie cu asa nume rar”, sau “Popescu, ca toti romanii”.

            Asa ca trebuia sa avem si noi un blog. Au desteptii, au poetii, au smekerii care isi dau cu presupusul despre cam orice, au si o gramada de fraieri care nu isi dau cu presupusul despre nimic. Au blog tocilarii si cocalarii, au oamenii muncii si academicienii, au IT-istii si corporatistii, ba chiar si miliardarii (cu toate ca astia din urma il au la pachet cu negri care sa scrie pentru ei). Pai sa ramana tocmai Popestii fara blog?

            Popescu e cetateanul mediu. Ala care e baza temeliei fundamentului in toate statisticile si sondajele, subiectul si obiectul campaniilor electorale, tinta marketingului si clientul tuturor. Ala, stiti voi, care are un copil jumate, doua treimi de casa si o masina (in medie ieftina), cam doi ani de facultate (in crestere de la o vreme) si la egala departare de absolvire si de pensie. Doi centimetri si ceva de chelie, burta… in crestere (no comment) si renumeratia, dupa buget,… mica si de ceva vreme in scadere.

            Popescu e roman. Deci e poet nascut, frate cu codrul (cu puternice tendinte fratricide, ce-I drept) si se pricepe ca nimeni altul la fotbal, politica, agricultura, mecanica, filosofie, tinichigerie, jurnalism, instalatii, istorie, turism, teoria conspiratiei, a inspiratiei, a constipatiei si a lustratiei si, in general, la tot si orice. Si nu numai ca se pricepe, dar este obligat sa si invete pe toata lumea – ca orice detinator al adevarului suprem.

            Deci cam asta o sa facem si noi aici. O sa ne dam cu parerea despre tot ce misca (sau nu mai misca). O sa fim seriosi ca Popescu si destul de des o sa facem si bascalie, chiar mai rau decat Popescu. Asa ca daca te simti de-al nostru, esti de-al nostru, iti doresti sa devii sau, si mai bine, nu iti doresti sa devii Popescu, vino pe blogul nostru. Power to the people! Popescu Rulz!!

Posted in Uncategorized | Tagged , , , , , | Leave a comment